Când viziunea plus și minus. CELE MAI CITITE ȘTIRI

Iohannis confundă plus cu minus și aude economia duduind numai la cheltuieli

Din păcate, ca aproape întotdeauna când revendicăm altceva, conţinutul acestuia rămâne vag şi nedeterminat, punând aura speranţelor şi a dorinţelor noastre. Acestea din urmă au dominat, în diverse combinaţii bazate cel mai adesea pe opoziţie, dar şi cu episoade de alianţă politica ultimelor trei decenii. Rotiţi în diverse funcţii — ţinând cont de apropierea de centrul puterii, interferând oficial şi, mai ales, neoficial în tot soiul de situaţii, oamenii aceştia dau impresia că sunt — cu toţii, fără nici o deosebire de partid — reprezentanţii lor înşişi, a propriei lor familii şi a castei pe care o întruchipează în contexte oficiale şi mondene.

Acesta e fondul pe care apariţia noilor partide a stârnit o undă de entuziasm.

scăderea vederii de la medicamente

Unii şi-au însuşit — mai mult sau mai puţin entuziast — această logică şi au făcut carieră în marile partide. Capabili să creeze o piaţă de care — în ciuda invocării ei — înalta politică şi administraţie sunt încă foarte temătoare şi capabile să propage teamă şi să se mişte cu uşurinţă pe ea, oamenii aceştia — relativ tineri — s-au văzut lipsiţi de orice voce în societate.

Opinia lor nu conta decât în mediul închis al domeniului ori al afacerii proprii. Social vorbind, rezonanţa ei era minimă şi acest lucru era uşor perceptibil mai ales în momentele mult prea numeroase la noi de modificare a legislaţiei domeniale ori a reglementărilor fiscale. Numai că s-a întâmplat ceva: şcoliţi în Occident şi având experienţa lumii de acolo, mulţi dintre tinerii activi ai anilor au înţeles că societatea se structurează nu doar vertical cum vor marile partideci şi rizomial.

Astfel că au început să se organizeze, în funcţie de afinităţi, în diverse asociaţii, ONG-uri, grupuri informale care — într-o situaţie sau alta — au reuşit şi să răspundă când viziunea plus și minus mai eficient decât statul unor probleme punctuale.

Un individ, oricare ar fi el, poate fi discreditat uşor. În beneficiul lor au fost şi noile medii, în particular cele ale reţelelor sociale, care au permis crearea de forumuri de discuţii care, pe de o parte, au diseminat într-o sferă mult mai largă problemele dezbătute, pe de alta, au făcut cu putinţă contacte neutre dincolo de raza de acţiune al fiecărui grup.

Navigare în articole

Efectul cumulativ al tuturor acestora a fost convertirea progresivă a calităţii în cantitate: trecută bariera unui anumit număr de susţinători activi, s-a pus — firesc — problema ieşirii din interregnul asociaţiilor civice şi a intrării efective în viaţa politică. Problemele concrete nu se rezolvă — într-o societate modernă — decât în cadre comune şi cine nu are capacitatea de a participa la constituirea acestor cadre la nivelul definirii conceptuale, al formulării legale şi al articulării administrativeva fi mereu la discreţia teoreticienilor, parlamentarilor şi funcţionarilor puterii.

Mai înainte de toate, poate părea puţin arbitrar să considerăm că doar aceste trei formaţiuni sunt partide noi. Ceea ce le caracteriza era, în primul rând, faptul că toate îndeplineau funcţia unor vehicule politice ale unor personaje care se credeau deopotrivă carismatice şi investite cu un rol istoric.

Iohannis confundă plus cu minus și aude economia duduind numai la cheltuieli – Q Magazine

Mai mult sau mai puţin, aceste partide se reduceau la şeful lor nominal sau acceptat acuitate vizuala fcnc toţi ca atarece beneficia de expunere mediatică şi de primordialitate pe toate listele de candidaturi. În fapt — oricât de trist ar suna — ele nu sunt cu nimic deosebite de ALDE când viziunea plus și minus de diversele partide create de Teodor Meleşcanu.

Singura diferenţă o fac naivii seduşi de retorica şefului carismatic. Există — în fiecare din cele trei partide — o susţinută efervescenţă internă datorată faptului că Nicuşor Dan cât a fost în fruntea USR-ului nu părea a fi în stare să cristalizeze cloud-ul din care s-a născut partidul, Dacian Cioloş la PLUS e când viziunea plus și minus prea prins de afacerile de la Bruxelles pentru a mai acorda atenţie vieţii zilnice a propriei organizaţii, iar DEMOS-ul pare a avea şi o uşoară componentă anarhică.

Anul trecut, la europarlamentare, oamenii au votat USR şi PLUS nu pentru ceea ce reprezentau căci, onest vorbind, reprezentau foarte puţincât pentru speranţa şi promisiunea pe care o întruchipau. Problema ambelor formaţiuni era aceea de a articula această speranţă şi promisiune în politici clare — care, graţie unei prezenţe publice vizibile — să fie traduse în măsuri eficiente la scară socială.

Pentru aceasta, cele două încă platforme trebuiau să devină cu adevărat partide politice şi, ideal, un singur partid politic.

Un partid adevărat este o armată în ordine de luptă. De-acolo, opiniile încetează şi toată lumea face ceea ce s-a hotărât.

Bănuiesc pe baza câtorva demisii ale unor oameni de reală calitate că lucrurile vor fi fost similare, într-un moment sau altul, şi în PLUS. Nu ştiu cum stau norma tabelului de acuitate vizuală la DEMOS, însă după tăcerea ultimelor luni, mi se pare că şi acolo lucrurile s-au oprit, blocate de ideea transformării ideologiei anti-sistem în structura — inevitabil rigidă — a unui partid.

Partea cea mai tristă a acestor lucruri e o bizară aplicaţie a principiului arhimedic: tentativa de organizare ce vine de sus în jos crează o reacţie proporţională de jos în sus. Într-un anume fel, dificultatea cea mai mare e, acum, pe umerii USR-ului şi, în particular ai lui Dan Barna. PLUS-ul pare a-şi fi pierdut, literalmente, capul după ce figurile sale cele mai reprezentative — exceptându-l pe Vlad Voiculescu — s-au estompat în ceţurile Bruxelles-ului. Această apatie — compensată probabil de febrilitatea de campanie — va costa la următoarea scadenţă electorală.

DEMOS-ul, cum spuneam, nu pare a fi în măsură să lupte cu proprii lui demoni anarhici. În ciuda neajunsurilor — nu puţine — pe care când viziunea plus și minus crează la vârf, rezistenţa bazei la structurarea verticală de sus în jos e mai curând bună. Căci, avem sub ochi — la PNL refacerea vederii orb efectul pervers al acestei formule.

Indiferent de ce gândeşte şi de ce intenţii are Ludovic Orban, asemenea decizii sunt — implicit — declaraţii de dezavuare a organizaţiilor locale ale PNL.

  • Din păcate, ca aproape întotdeauna când revendicăm altceva, conţinutul acestuia rămâne vag şi nedeterminat, punând aura speranţelor şi a dorinţelor noastre.
  • USR, cu plus si minus - Opinii - kingpinshop.ro
  • Cum se leagănă cu o vedere slabă
  • Test de vedere scăzută
  • Cea mai mică dimensiune pacientul a văzut cu ochiul stâng a fost 20 scrisoarea de mărime la 10 picioare.
  • 1 5 este posibilă restabilirea vederii
  • Viziunea mea pentru Timișoara - Dominicprimar

În măsura în care militanţii partidului văd că funcţia cea mai reprezentivă la nivel local nu când viziunea plus și minus una realmente electivă, care să instituţionalizeze proiectele şi realizările lor atenţie: dacă sunt! Adică îşi pierde contactul cu oamenii. Încă ceva: poate cu Nicuşor Dan lucrurile sunt mai negociabile, însă în mod cert Mihai Chirică îşi va păstra o bună parte din oamenii lui fireşte, acceptând — în schimbul susţinerii — şi nişte penelişti în când viziunea plus și minus primărieinumai că va fi cam ca la Cluj.

Aici, Emil Boc a înţeles perfect că alegerile totul despre vederea leului pot fi câştigate fără vectorul unui mare partid. Probabil că, de atâţia ani, mecanismul instituţional al Primăriei din Cluj e format şi formatat de oamenii dânsului de aşa manieră încât participarea PNL-ului local e mai curând decorativă asta nu înseamnă că şefii clujeni ai formaţiunii lui Ludovic Orban nu când viziunea plus și minus îmbogăţesc pe seama funcţiei sau a contractelor cu statul.

Doar că tocmai acest lucru îi poate când viziunea plus și minus de folos — la o adică — lui Emil Boc, dacă într-o zi va decide să candieze de unul singur sau să schimbe barca politică. Astfel că, la localele ce se apropie, PNL-ul poate sfârşi în tragi-comica situaţie în care va câştiga primăriile celor când viziunea plus și minus importante trei oraşe ale ţării, însă — practic — nu va avea puterea în niciunul dintre ele în cel mai bun caz, va miza pe alianţe în Consiliile locale.

Cum se spunea pe vremuri: va domni, dar nu va guverna. Or, dacă nu vor guverna efectiv, s-ar putea ca acest acces — limitat, dar foarte vizibil — să-i transforme doar în ţapii ispăşitori ai următoarelor alegeri.

slabă viziune de aproape cât vitamine pentru vedere în alimente

Teama conducerii de concurenţă în eşalonul doi a creat un vid de oameni în măsură a prelua frâiele campaniei şi — eventual — a marilor oraşe. Astfel că această formulă, a susţinerii unor candidaţi din afară se poate dovedi cea mai valabilă, nu atât în perspectiva localelor căci s-ar putea ca, după acestea PNL-ul să se lovească de problemele evocate mai suscât — prin reuşita la acest scrutin — în crearea valului de încredere care să permită câştigarea alegerilor generale din toamnă.

Iar dacă are Guvernul şi Parlamentul, poate miza pe loialitatea primarilor chiar dacă vin din alte formaţiuni politice.

Iohannis confundă plus cu minus și aude economia duduind numai la cheltuieli

când viziunea plus și minus Problemele lumii româneşti sunt mult mai bine sesizate când viziunea plus și minus, la baza partidului; răspunsurile pot fi formulate mult mai adecvat la mijloc, acolo unde sunt experţii domeniali şi unde e spaţiul de dezbatere. La vârf e vorba doar de popularizarea şi de articularea instituţională a acestor lucruri.

În acest fel, şi militanţii de rând — cei pe care se sprijină partidul între alegeri, şi competenţele tehnice, şi liderii dintre care şeful e primus inter pares, învestit cu autoritatea de a tranşa dezbaterile interne au atribuţii clare şi un rol activ în economia partidului.

E de la sine înţeles că funcţionarea acestui lanţ pe verticală înseamnă şi promovarea oamenilor. Pe de altă parte, trebuie să fie la fel de de la sine înţeles şi faptul că logicile ONG-iste şi corporatiste cu care s-a început proiectul partidului au nişte limite de care trebuie ţinut cont.

Într-un cerc de prieteni, lucrurile acestea pot constitui obiectul glumelor, al supărărilor, al polemicilor mai mult sau mai puţin cordialedar — ca regulă generală — idiosincraziile mele sunt liliecii îți recuperează vederea şi relativizate de cele ale celorlalţi. Atunci când ele se însumează sau se înmulţesc şi devin combustibilul unei formaţiuni politice, solicită o altă atitudine decât aceea din micul nostru cerc de prieteni.

De aceea e necesară organizarea cvasi-militară a partidelor politice: pentru a face front comun altor partide organizate similar. Fireşte că prima datorie a unui partid e aceea de a convinge publicul căruia îi solicită votul, numai că — pentru aceasta — sunt necesare două lucruri: mai întâi trebuie ca oamenii care-l alcătuiesc să fie ei înşişi convinşi de justeţea cauzei pe care o expun şi de posibilitatea realizării proiectului pe care-l propun şi, în al doilea rând, trebuie să aibă capacitatea de a realiza efectiv ceea ce prezintă în faţa electoratului ca soluţii.

Or, acestea toate presupun determinarea deciziei asumate, nu lipsa când viziunea plus și minus sfârşit a unei dezbateri în care zăngăne orgolii şi scârţâie scrupule. Asta înseamnă, simplu, că nu totul se discută la nesfârşit, nu totul se votează şi se revotează şi nu fiecare apare — umflarea ochilor scăderea vederii nume şi prenume — în realizarea comună.

Realizarea — dacă e să fie — îi depăşeşte pe toţi; e mai mult decât suma a ceea ce a pus fiecare în proiectul comun. Încă ceva: politica trebuie să fie pragmatică, dar fără a eşua în cinism.

viziune fără abateri

E clar că nu toţi membrii şi cu atât mai puţin simpatizanţii unui partid vor fi aleşi în funcţii publice. Dar e necesar ca cei care nu au această când viziunea plus și minus să ştie că participă la viaţa partidului şi — implicit — la viaţa socială.

Ei cunosc cel mai bine problemele de zi cu zi ale lumii, pentru că ei sunt cei care le trăiesc zilnic. A-i asculta — şi, mai ales, a-i încuraja să le numească — e un exerciţiu de educaţie civică pe care ar trebui să şi-l propună orice partid.

când viziunea plus și minus

Datorită faptului că, pe de o parte sunt evidenţiate lucrurile ce trebuie remediate, pe de alta formularea acestora cu inevitabile sincope e o cale — poate cea mai bună — de detensionare şi de raţionalizare a frustrărilor sociale. A-i asculta pe oameni revine la a le da sentimentul că cuvântul lor contează. Cei aleşi în funcţii publice ştiu foarte bine un lucru: câştigarea alegerilor e imperios necesară pentru că — ne place sau nu — învestirea în funcţii şi beneficiile pe care acestea le aduc deopotrivă material, cât şi în termeni de prestigiu stabilizează şi dau coeziune unui partid.

O formaţiune politică ce rămâne la nesfârşit în opoziţie devine, treptat, un simplu club de discuţii şi, progresiv, se destructurează.

  • Pot să te sun?
  • Care este numele lipsei de viziune
  • Această viziune include tehnologii de ultimă oră din zona de proiectoare şi soluţii gândite pentru a răspunde nevoilor manifestate de piaţa audio-video şi a segmentului educaţional.

Iarăşi, ne place sau nu, în centrul vieţii politice e puterea. Numai că puterea nu e un idol, capricios şi crud, ci chiar ceea când viziunea plus și minus spune cuvântul: capacitatea de a face, de a articula în concret proiectele din vremea opoziţiei. Asta presupune două lucruri: că în opoziţie se formează proiecte — şi oameni în măsură a le susţine — şi că exerciţiul puterii limitat în timp e o probă a responsabilităţii.

Cel care a deţinut puterea e întrebat — şi de contemporani şi de istorie — ce a făcut, nu de ce nu a făcut ce nu a făcut.

Faptul de a discuta problemele, de a gândi un proiect şi de a-l realiza în concret presupun tipuri de acţiuni diferite, expertize diferite, instrumentare diferite şi, da, oameni diferiţi.

În egală măsură, realizarea unui proiect poate presupune modificarea lui, adecvarea la un concret ce-şi are propria-i dinamică, mici improvizaţii cu condiţia de-a nu periclita întregulalianţe circumstanţiale şi, câteodată, regândirea obiectivelor în funcţie de un întreg mai vast.

E incontestabil faptul că, în utimele trei decenii, România şi-a reluat calea modernizării.

standarde de îngrijire în oftalmologie

Atâta doar că, în lumea atât de agitată în care trăim, nu modernizarea e aspectul definitoriu aceasta fiind, graţie tehnologiilor globale, aproape o fatalitateci ritmul ei. Problema României de azi e aceea că e departe de a atinge ritmul susţinut al dinamicii europene.

  1. Play Preşedintele USR, Dan Barna, a afirmat, duminică, faptul că ziua alegerilor din 27 septembrie este orizontul unei "lupte de viziuni" pentru ceea ce ar trebui să fie Bucureştiul" şi nu a unei "lupte" între partide.
  2. Medicament pentru acuitatea vederii
  3. Tratamentul miopiei cu flori de cartofi
  4. Comentarii Viziunea președintelui diferă total față de datele oficiale, atât la veniturile bugetare cât și la absorbția fondurilor europene.
  5. Ce inseamna miopie severa
  6. USR, CU PLUS ŞI MINUS | Contributors
  7. Cele elementare | Vosh de Sud-Est

În epoca de optimism dinaintea crizei, la fel ca şi în cea de perplexitate de după, acest lucru a putut fi trecut cu vederea. Dar s-ar putea ca, din perspectiva provocărilor viitorului, încetinirea ritmului modernizării să devină — aşa cum l-au perceput toţi cei plecaţi din ţară — adevărata graniţă dintre noi şi Europa.

Şi s-ar putea — ferească-ne Dumnezeu! În ziua — pe care nu vrem s-o vedem venind — în care Europa îşi va retrage garanţiile, problemele noastre le vor tranşa alţii.

când viziunea plus și minus

De aceea, acum mai mult ca niciodată, viaţa de partid din România ar trebui să capete conştiinţa unei finalităţi clare şi cu termene precise: deciziile cu privire la ritmul dezvoltării în timpul ce vine. Puterea care nu e în stare a aduna oamenii în numele acestui proiect, a-l defini clar şi a-l susţine în paşi concreţi va fi, pentru noi toţi, ca o boală autoimună.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.

Ațiputeafiinteresat