Cum nu ne-am strecurat ochii.

Viziune. Atitudine. Sarcasm.

Da eram noi amandoi, bibilica-bibiloi, cand ardea soarele-n toi, parca dase boala-n noi: gura ta, a de muiere, de dulceata si de miere, era arsita si boare, ma topia si-mi da racoare. Iti pica vorba domoala ca descantecul de boala: lacrima erau, si stea, ochii tai de peruzea.

exerciții de tratament pentru miopie

Şi dimineaţa aceea de toamnă când tu aveai în mână doi trandafiri şi ne plimbam pe străzile oraşului n-are să mai fie niciodată. Şi seara aceleiaşi zile când eu am fost mai trist ca oricând şi am rămas pe treptele portului de unde plecau corăbii şi tu aveai să pleci cu ele pentru totdeauna, n-are să mai fie niciodată.

Account Options

Ș-în iad lîngă tine e bine, e viață! Ș-în iarnă cu tine sînt toate-nflorite, Ș-în vară cînd nu ești, sînt toate pierite. Tu ești suflețire dă duhuri istețe, Ș-ai fi mîngîere d-ai fi cu blîndețe, Ești inimi trufașe în trează plăcere, Cu orice mișcare și chiar cu tăcere.

cum nu ne-am strecurat ochii test ocular pe chernyshevskaya

Era o mulatra. Cum venise aici, habar n-am.

pietre și vedere

Gura îi era ca o ventuza. Sânii fierbinti ca niste pâini. Ochii tulburi. Îmi era trupul claviatura pentru dânsa.

Angela Similea \u0026 Florin Piersic - Nufarul Alb

Numai mâinile îi erau reci, reci de gheata si degetele cu vârfuri rotunde alunecau pe mine ca boabe de struguri. Iulian Tănase Cum aş putea, oare, să te uit cînd tu vii la mine în fiecare noapte cum nu ne-am strecurat ochii uşor fereastra în două şi intri, şi ieşi, şi intri şi te uiţi, şi mă uiţi şi iar te uiţi cum te visez şi te văd cum tai în două fereastra şi intri, şi ieşi, şi te uiţi, şi mă uiţi cum aş putea, oare, să te uit cînd tu ţi-ai făcut din ubicuitate un tandru obicei şi eşti peste tot şi eu sînt pe niciunde cînd tu îmi invadezi conştiinţa cu subconştientul tău şi îmi intri… Park UMBRA Theodor Şerbănescu Şi pentru ce mai fug de tine?

  • Viziunea ta se agravează când citești cărți
  • Probleme pentru care vederea se deteriorează

Şi când lipseşti, de ce te cat? Nu eşti tu oricând în mine, Cu dorul meu nealinat? Dar când lipsești, pornesc spre tine Ca vas gonit de aprig vânt, Parcă n-ai fi etern în mine, Oriunde eşti, oriunde sunt!

normele de vârstă a vederii

Ş-apoi când pot privi la tine, Mă-ntorc şi plec şi plec oftând, Parcă plecând nu vii cu mine, Tu, umbra tristului meu gând! Ea nu avea greutate, ca respirarea.

  • Bulevardul Dacia părea mai aglomerat ca niciodată.
  • Buchete de flori care-mi fac ochii verzi | Mihaela Roxana
  • Divertisment - Bune neBune

Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospeţe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ. Rosetti Tu-mi ziceai odată cum că pîn' la moarte Dragostea tap toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah!

poate exercita restaurarea vederii ce este astigmatica pentru viziune

Cînd vărsai, ştii, lacrămi, şi-n genunchi la mine Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita! Popescu ţi-aduci aminte de cuvintele atât de frumoase pe care ni le-am spus la restaurantul de stridii şi şampanie cum nu ne-am strecurat ochii barcelona, de pe străduţa pe care numai tu ştiai să ajungi?

Nu înseamnă mama sau bunica sau vreo mătuşă din provincie care mă îndeamnă să citesc mai mult decât îi este interzis unui copil O femeie e să nu-ţi mai tremure mâinile când încerci să bei o cafea. Ar fi după-amiaza fiecărei cum nu ne-am strecurat ochii până noaptea târziu şi la care să îi spui tu sau draghili şi cu care să întârzii într-un restaurant de mahala sau din centru după care să stîngi frumuşel lumina într-o camera de patru pe patru.

Am fost neputincioasă și am cedat, nu fără să mă lupt, dar am cedat în fața morții. Am pierdut lupta cu boala însă victoria finală este încă a mea. Îl priveam mic, pierdut în patul prea mare și am realizat dintr-o dată că tristețea cea mare nu este că nu mai are poftă de mâncare sau că nu-l mai interesează motocicletele ci că își pierduse amintirile, asta îi dădea acel aer străin într-o cameră aparent familiară. Nimic din camera aceea nu i se potrivea, nimic nu povestea despre ce-i plăcea lui să facă, nu era acolo nimic care să-i amintească cine este iar eu îi stăteam alături, speriată, plângăcioasă, pierdută, fără trecut și fără viitor.

Ațiputeafiinteresat