Examen de logopedie cu deficiență de vedere. PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA TOATE

316619202 Maria Anca Logopedie Doc

Vasile Chiş Prof. ISBN Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace, fără acordul autoarei, este interzisă şi se pedepseşte conform legii. Hasdeu nr. Sadoveanu" Inventar Nr. Aparatul vorbirii între marile minuni ale acestei lumi trebuie socotit graiul omenesc. Fără el toate gândurile pe care le născoceşte mintea şi examen de logopedie cu deficiență de vedere simţurile pe care le cuprinde sufletul nostru, ar rămâne îngropate în raclă plumbuită.

Raţiunea omenească ar fi stearpă dacă n-ar fi nutrită şi incitată necontenit printr-un schimb de vederi, dacă omul n-ar cunoaşte decât gestul primitiv al câinelui care dă din coadă de bucurie sau modulaţia vocii prin care pasărea îşi cântă iubirea, numai facultatea de a-şi exterioriza gândurile şi preocupările prin sunete perceptibile - înţelese şi uşor de reprodus de toţi membrii aceleiaşi comunităţi sociale - şi de a face să răsune în sufletele altora viziune slabă la amurg ce boală care au vibrat în inimile noastre, contribuind la înmulţirea cunoştinţelor şi Ia înnobilarea sufletelor, stârnind idei şi porniri noi şi deschizând omului calea fericirii pe acest pământ.

Card de examen de logopedie pentru copii cu deficiențe de vedere

Scânteia se naşte prin lovirea amnarului de cremene, graiul omenesc este întocmit pentru dialog. Comunicând prin grai viu cu semenii noştri punem în acţiune un aparat complicat în care intră ca părţi componente, deopotrivă, creierul, urechea, gura Puşcariu,citat de Stan, Aparatul vorbirii compus din: buze, dinţi, limbă, palat, epiglotă, cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii, plămâni, uvulă, diafragmă trebuie înţeles într-un mod aparte.

Toate organele enumerate au c a 8 Logopedie primă însuşire asigurarea existenţei omului. Utilizarea acestora şi la producerea sunetelor vorbirii s-a produs din necesitatea ca oamenii să comunice între ei.

Pentru producerea sunetelor vorbirii sunt necesare aceleaşi condiţii ca şi pentru producerea sunetelor în general: un examen de logopedie cu deficiență de vedere un corp; oscilaţii care vor produce tonuri şi zgomote; un rezonator pentru formarea timbrului sunetului. Impulsul necesar pentru formarea sunetelor vorbirii este curentul de aer care, venind din plămâni prin bronhii şi trahee, trecând prin laringe prin glotăprin cavitatea faringală, bucală şi nazală este expulzat în exterior. Astfel, aparatul vorbirii omului se aseamănă cu un instrument de suflat dar mult mai complex decât orice instrument.

Aparatul vorbirii poate fi împărţit în trei părţi: cavităţile sublaringale; laringele; cavităţile supralaringale. Cavităţile sublaringale se constituie din: plămâni; bronhii; trahee; diafragmă.

Calea Plevnei nr. Prin programul Permis pentru viitor se acoperă costurile școlii de șoferi pentru tineri cu posibilități materiale reduse, pentru care permisul de conducere este o condiție sau poate fi un avantaj în obținerea unui loc de muncă sau în menținerea și extinderea atribuțiilor de serviciu existente. Stăpânul i se pare de multe ori a fi o pacoste pe care o blestemă cu iubire, dar de care este legat pentru totdeauna. Răscumpărarea prin suferință și auto-flagelarea revin obsesiv în roman.

Muşchii diafragmei dau impulsul apăsând pe partea inferioară a plămânilor de unde este expulzat aerul prin trahee, până în laringe. Aceste cartilaje legate prin muşchi formează un tub deschis în partea superioară, care constituie intrarea în laringe. Această intrare este acoperită de epiglotă -un cartilaj în formă de pară. Acestea se află între cartilajul tiroid şi cel aritenoid.

examen de logopedie cu deficiență de vedere unde să mergi cu hepatită suspectată

Când glota este deschisă, aerul poate circula din Fono articulaţia 9 plămâni înspre cavităţile bucală şi nazală sau în sens invers spre plămâni. Când glota este închisă nu mai este posibilă nici respiraţia, nici vorbirea. Omul posedă patru coarde vocale: două coarde vocale propriu-zise şi două coarde vocale false, acestea împreună cu epiglota împiedică intrarea alimentelor în laringe.

Coardele vocale prin muşchii lor, au rol hotărâtor pentru caracterul sunetului produs, putând da coloanei de aer ce se scurge prin tubul fonator diferite forme, chiar în momentul când acesta traversează laringele. Coardele vocale simt învelite într-o membrană mucoasă, cu proprietatea de a se micşora sau de a se mări, de a se întinde sau scurta, făcând ca tonul produs de vibraţiile lor să fie înalt sau profund iar sunetele să fie acute sau grave.

Când coardele vocale sunt sub după ce a băut viziunea satului, ele sunt aproape lipite, glota este închisă sau aproape închisă şi nu permite trecerea curentului de aer, astfel că aerul exercită o presiune mare asupra coardelor vocale. Sub această presiune coardele se deschid brusc, începând să vibreze, aerul iese din glotă în perioade, astfel luând naştere vocea.

Vocea participă la formarea vocalelor, a sonantelor şi a consoanelor sonore. Vibrarea coardelor vocale se transmite şi cartilajului tiroid fapt care se poate constata prin palpare. La pronunţia consoanelor surde nu se simte nici un fel de vibraţie prin explorare tactil-kinestezică. Depărtarea coardelor vocale şi implicit amplitudinea oscilaţiilor acestora depind de tăria forţa curentului de aer ce iese din plămâni.

Cu cât curentul de aer este mai puternic cu atât examen de logopedie cu deficiență de vedere mai mare amplitudinea oscilaţiilor coardelor vocale, iar vocea este mai puternică.

Frecvenţa oscilaţiilor coardelor vocale depinde de lungimea lor: cu cât coardele vocale sunt mai lungi, cu atât sunt mai puţin întinse şi cu atât oscilaţiile sunt mai lente. Ca urmare vocea va fi mai joasă, profundă, gravă.

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA TOATE

La femei coardele vocale sunt ma i 10 Logopedie scurte iar vocea mai acută, înaltă. Când glota este deschisă curentul de aer trece liber prin laringe şi ca urmare nu se formează vocea. Coardele vocale sunt depărtate în timpul inspiraţiei. Cavităţile supralaringale sunt: cavitatea faringală; cavitatea bucală; cavitatea nazală. Cavitatea faringală are rol de rezonator amplifică sunetul. Cavitatea bucală se compune din organe active şi organe pasive. Organele pasive: sunt dinţii inferiori, superioripalatul dur partea anterioară a palatuluialveolele, palatul mediu partea mediană a palatului.

Organele active: maxilarul inferior, palatul posterior sau vălul palatin palatul moaleuvulă omuşor, luetălimba, buzele inferioare, superioare. Limba are cinci părţi: apex vârful limbiipartea anterioară, partea posterioară, partea mediană, radix. Poziţia limbii în cavitatea bucală este determinantă pentru caracterul sunetului produs. Cavitatea nazală - are rol în producerea unor sunetelor nazale: "m" şi "n". Curentul de aer intră în cavitatea nazală, când vălul palatin este în poziţie coborâtă.

Dacă vălul palatin este ridicat, întreg curentul de aer intră în cavitatea bucală şi prin rostire examen de logopedie cu deficiență de vedere obţin sunete orale.

Fonoarticulaţia 11 2. Teorii despre fonaţie Problema fundamentală din fiziologia fonaţiei rămâne examen de logopedie cu deficiență de vedere coardelor vocale în actul vocal sau aşa-zisa vibraţie a coardelor vocale.

Cele mai importante teorii sunt: teoria mecanică a fonaţiei; teoria mioelastică; teoria aerodinamică; teoria neurocronaxică; teoria muco-ondulatorie. Teoria mecanică S-a dovedit experimental că laringele este organul fonaţiei. S-a dat denumirea de "cordes vocales" acelor formaţiuni anatomice care se mişcă şi produc sunetele. Ulterior s-au obţinut sunete pe un laringe artificial. Teoria mecanică a fost admisă până la sfârşitul secolului al XlX-lea. Teoria mioelastică Teoria mioelastică explică mecanismul de vibraţie al coardelor vocale printr-o ruptură a echilibrului stabilit între tensiunea coardelor vocale şi presiunea subglotică.

Mişcarea coardei vocale în afară este viziune și turmeric de presiunea exercitată de coloana de aer, iar revenirea este realizată datorită forţelor mioelastice. Teoria aerodinamică Revenirea coardelor vocale în poziţia de echilibru nu este realizată de forţele mioelastice, ci de un act de aspiraţie consecutiv scăderii presiunii subglotice după fiecare deschidere explozivă a glotei.

rețetă cum să îmbunătățiți vederea la ce vârstă începe să cadă vederea

Teoria neurocronaxică Nervul recurent conduce influxuri motorii sincronizate pe frecvente ridicate. Influenţează şi factorii endocrini. Teoria neurocronaxică nu poate explica toate posibilităţile actului fonator, mai ales în ceea ce priveşte vocea cântată. Teoria muco-ondulatorie Vibraţia coardei vocale nu este decât o ondulaţie a mucoasei ce alunecă pe submucoasa sa foarte laxă.

3 thoughts on “Card de examen de logopedie pentru copii cu deficiențe de vedere”

Se susţine că modulaţia mucoasei este determinată de curentul de aer inspirat sau expirat. Elemente de fonetică acustică Acustica studiază sunetele sub aspectul fizic al oscilaţiei cât şi sub aspectul fiziologic al senzaţiei auditive care apare ca efect al acestei oscilaţii.

Organul auditiv al omului -urechea-percepe sunetele cu frecvenţe cuprinse între Hz. Infrasunetele au frecvenţe sub 16 Hz, iar peste Hz ultrasunete.

Sunetul este rezultatul vibraţiei unui corp elastic care declanşează în masa de aer mişcări oscilatorii şi ondulatorii. Tonurile sunt produse de oscilaţii ritmice. Zgomotele sunt produse de oscilaţii haotice. Cu cât frecvenţa este mai mare, sunetul este mai înalt sau acut.

Logopedie - Sunetul „I” - kingpinshop.ro

Coarda vibrează, se îndepărtează şi apoi revine în poziţia de echilibru după un anumit interval de timp, astfel se formează perioada. O examen de logopedie cu deficiență de vedere completă este o perioadă.

vedere la arsuri oculare hipermetropia este un plus

Figura 1. Reprezentarea bidimensională a tonului pur Frecvenţa este determinată de numărul de perioade pe care le realizează într-o secundă corpul care vibrează. Vocalele se produc între următoarele frecvenţe: "u" între 20Q- Hz; între Hz; "o" între Hz; "a" între Hz; "e" între Hz; "i" între Hz.

Intensitatea tăria sunetelor depinde de amplitudinea oscilaţiilor, respectiv de distanţa maximă în care ajunge coarda, faţă de poziţia de echilibru.

Se măsoară în decibeli dB. Exemple: foşnetul frunzelor - lOdB; un oftat - 30dB; zgomotul automobilului în viteză dB; ciocanul pneumatic - dB; zgomotul avionului cu reacţie - dB. Elemente de fonetică articulatorie Din punct de vedere acustic şi fiziologic, sunetele limbii umane se împart în două categorii, în vocale şi consoane.

Copilul stă pe genunchii părintelui sau poate sta singur pe scaun cu fața spre o măsuță joasă.

Vocalele sunt tonuri, sunete muzicale cu oscilaţii periodice şi cvasiperiodice. Consoanele sunt zgomote sau combinaţie între zgomote şi tonuri. Există şi o categorie intermediară: sonante - "1", "m", "n", "r" care conţin atât zgomote cât şi tonuri, predominând acestea din urmă.

Consoanele surde sunt zgomote. Consoanele sonore sunt zgomote şi tonuri, predominând zgomotele. Din punct de vedere fiziologic, vocalele au câteva trăsături proprii comparativ cu consoanele: b. La articularea vocalelor aerul provenit din plămâni trece liber prin cavitatea bucală sau nazală, fără a întâlni nici un obstacol.

La articularea consoanelor curentul de aer întâlneşte anumite obstacole pe care trebuie să le depăşească. Obstacolele sunt rezultatul închiderii complete a unor organe articulatorii sau doar a apropierii acestora.

Exemplu: la "p", "b", "m" - închiderea este completă, formează o ocluzie urmată de deschidere cu eliminare a 14 Logopedie aerului prin explozie; la "ş", "z", "s" - organele articulatorii se apropie, formând o constricţie; la trecerea aerului se obţine o fricţiune.

La vocale efortul expirator este mai puţin puternic decât la consoane. Dintre consoane efortul respirator cel mai puternic se observă la consoanele explozive surde: "p", "t", "k". La pronunţia vocalelor, organele articulatorii sunt tensionate încordate în mod simultan şi egal.

La pronunţarea consoanelor, tensionarea se examen de logopedie cu deficiență de vedere într-un singur pentru persoanele cu probleme de vedere şi anume în regiunea locului de articulare.

Pentru pronunţia vocalelor este necesară prezenţa vocii produsă de vibraţia coardelor vocale. Pentru pronunţia consoanelor situaţiile sunt diferite.

examen de logopedie cu deficiență de vedere hvc verifică-ți vederea

Sonantele şi consoanele sonore se pronunţă cu voce, iar consoanele surde, fără voce. Uneori vocea este înlocuită printr-un zgomot specific, produs de frecarea curentului de aer respirator, de pereţii unei deschizături formate de coardele vocale glota. Aceasta se întâmplă la vorbirea în şoaptă. Vocalele limbii române Volumul şi forma cavităţii bucale în momentul articulării determină deosebirea de timbru dintre diferitele vocale.

Determinantă pentru această formă şi volum este poziţia limbii în cavitatea bucală, direcţia deplasării limbii şi distanţa dintre limbă şi palat.

Psihopedagogie specialObservaie 1. Candidaii pentru obinerea examenului de definitivare i gradul II pot opta pentru domeniul de specializare specific unitii de nvmnt n care i desfoar activitatea. Astfel: cadrele didactice din unitile colare pentru deficieni de intelect susin examenele pentru definitivare i gradul didactic II din tematica general i tematica specific Psihopedagogiei speciale a deficienilor de intelect respectiv II. Competene teoretice generale - cunotine referitoare la: o coninutul, componenele i ramurile psihopedagogiei speciale; o delimitri conceptuale: defect, deficien, incapacitate, handicap, compensare, terapie, recuperare etc.

Triunghiul vocali c Fono articulaţia 15 Hotărâtoare nu este deci deschiderea gurii, ci distanţa examen de logopedie cu deficiență de vedere limbă şi palat. După distanţa dintre limbă şi palat vor fi vocale deschise dacă distanţa este mare ; vocale provoacă miopie semi-deschise ; vocale închise.

Când limba se ridică spre partea centrală a palatului mediană sunt sunete centrale: "a", "ă", "î". După direcţia de deplasare a limbii înspre partea anterioară, mediană, posterioară, vom avea sunete: anterioare, centrale, posterioare. Figura 3. Locul de articulare a vocalelor limbii române c. Participarea sau neparticiparea cavităţii nazale. Dacă aerul intră în cavitatea nazală când vălul palatin este coborât se formează sunetele nazale. Dacă uvula este în poziţie ridicată, aerul intră în cavitatea bucală formându-se sunete orale.

In limba română nu există vocale nazale. In alte limbi există, de exemplu în limba franceză: on- en. Pentru "ii" se rotunjesc buzele ca pentru "u" şi se ridică limba spre poziţia lui "i". O mare importanţă în pronunţia vocalelor o are camera de rezonanţă care dă timbrul special al acestora.

316619202 Maria Anca Logopedie Doc

Cel mai lung traiect pe care-1 străbate curentul de aer este întâlnit în pronunţia vocalei "u". Consonantismul Spre deosebire de vocale care sunt doar tonuri, consoanele se împart în trei mari categorii: a.

  • Надо думать, она сообщила Совету, что ты покинул Диаспар и что я тебе в этом помог.
  • Calaméo - Maria Anca Logopedie Doc
  • Олвин стремительно обернулся.
  • Viziune 0 6 0 9
  • Card de examen de logopedie pentru copii cu deficiențe de vedere
  • Если им достаточно повезет, пройдут еще целые столетия, прежде чем подобная необходимость возникнет .
  • Этот робот заговорит вновь не раньше, чем Великие сойдут на Землю.
  • CONDIȚII DE EGALIZARE A ȘANSELOR PENTRU ELEVI – EXAMENE NAȚIONALE – SESIUNEA – CJRAE GORJ

Consoane surde fără voce - la rostirea acestor consoane nu participă vocea, conţin numai zgomote, iar tensiunea organelor articulatorii este mai mare decât la rostirea altor consoane.

Consoane sonore - alcătuite din tonuri şi zgomote, predominând însă zgomotele. Exemplu: "b", "d", "z", "g", "j". La rostire participă şi coardele vocale. Această participare a coardelor vocale în momentul rostirii se poate constata fie prin înregistrări, fie punând mâna pe epiglotă sau pe creştetul capului, unde se pot simţi vibraţii.

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA TOATE

Vibrarea coardelor vocale se poate constata cu aparatura: kinetograf, oscilograf, sonograf tip spectograf. Sonante: "1", "m", "n", "r". Sunt alcătuite din tonuri şi zgomote, dar predomină tonurile în limba română există fenomenul de coarticulare sau coarticulaţie.

Primul sunet influenţează pe următorul, mai ales în cazul diftongilor sau triftongilor. Exemplu: "bară" - "b" se pronunţă cu explozie şi"rabdă" - explozia lui "b" este trecută pe sunetul următor, "d". Criterii de clasificare a consoanelor limbii române: 1. După locul de articulare sunt consoane: bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare, laringale.

Ațiputeafiinteresat