Percepția prin vedere, Filip Guttman - Perceptia persoanelor cu deficienta de vedere - kingpinshop.ro

PERCEPȚIA ȘI GNOZA

Context general[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere neurofiziologicla baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori.

În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator și imagini perceptive plurimodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori.

Perceperea unuia și aceluiași obiect prin mai mulți analizatori organe de simț este, evident, mai eficientă decât perceperea doar printr-un singur analizator.

Datorită specializării funcționale relativ înguste, fiecare analizator nu poate să reflecte realitatea decât fragmentar, unilateral. Orice obiect concret, oricât ar părea de simplu, posedă o multitudine de aspecte, însușiri și relații, care nu pot fi surprinse toate de către un singur analizator.

Customer reviews

Diversificarea analizatorilor a fost impusă, în cursul evoluției, de necesitatea cuprinderii unei game mai întinse de însușiri și laturi ale realității obiective, pentru o mai bună adaptare la influențele ei.

Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativă a percepției să devină mai mare, s-a impus tot atât de necesar ca principiul diferențierii și specializării să fie întregit cu principiul interacțiunii și integrării plurimodale.

Superioritatea calitativă pe care o dobândește percepția umană, se datorează, în bună parte, tocmai dezvoltării funcției integrării plurimodale și interacțiunii dintre imaginile monomodale și cele plurimodale. Ea este percepția prin vedere unui proces activ, orientat și subordonat unor scopuri concrete ale activității de cunoaștere teoretice sau practice.

Întotdeauna, desfășurarea percepției este susținută și mijlocită de o serie de operații pe care percepția prin vedere efectuăm cu și asupra obiectului perceput: acțiuni de deplasare, de așezare-ordonare, de probare-măsurare, de descompunere etc.

Product details

Grație acestor acțiuni, imaginea perceptivă dobândește adecvarea și precizia necesare în reglarea optimă a comportamentului și activității. În condițiile percepției cotidiene, avem impresia ca percepția se realizează automat și instantaneu, de îndată ce stimulul acționează asupra unui analizator organ de simț sau a altuia.

În realitate, procesul perceptiv este unul de desfășurare fazică, având următoarele faze: orientarea, detecția, discriminarea, identificarea și interpretarea.

Percepția este guvernată de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalităților senzoriale și tuturor situațiilor reale. Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității. Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția spațiului, a timpului, a mișcării. Conținut informațional[ modificare modificare sursă ] Ca și senzația, percepția reflectă însușiri concret intuitive, accesibile simțurilor, în condițiile relației directe dintre obiect și subiect.

Sunt însușiri furnizate prin intermediul analizatorilor și vizează aspecte de culoare, formă, mărime etc.

Meniu de navigare

Dar, în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe.

Ea reflectă obiectul așa cum este el dat, în ansamblul însușirilor lui date integral și unitar. Reflectarea din percepție are un percepția prin vedere direct, nemijlocit și obiectual.

Percepția integrează informațiile senzoriale și se raportează la obiecte, fenomene, în ansamblul lor. Percepția este bogată în conținut, deoarece reflectă atât însușirile principale, cât și pe cele de detaliu.

Percepția realizează o reflectare activă, relaționată cu contextul. Reflectare monomodală și plurimodală[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere al completitudinii reflectării, putem vorbi despre o reflectare monomodală sau plurimodală.

Percepția și gnoza reprezintă o zonă cognitivă fundamentală, care ne ajută să recunoaștem funcțiile obiectelor și să planificăm activitățile de zi cu zi. Această arie cognitivă include capacitatea de a procesa stimuli vizuali primitori, de a înțelege relațiile spațiale dintre obiecte și de a vizualiza imagini și scenarii Michelon

Prin reflectare monomodală ne referim la percepții raportate strict la un anumit analizator vizual, auditiv, olfactiv, gustativ etc.

Prin reflectare plurimodală ne referim la percepții raportate la mai mulți analizatori și care permit identificarea unor însușiri complexe cum ar fi: forma, mărimea, greutatea, volumul, timpul sau mișcarea. În concluzie, conținutul informațional al percepției este bogat, complex și obiectual.

Funcții[ modificare modificare sursă ] Ca și senzațiile, percepția are o funcție informațională, dar este mai complexă, prin intermediul căreia percepția ne refacerea vederii cu hiperopie o informare asupra însușirilor complexe, obiectuale, ale lumii înconjurătoare. Percepția are și o funcție adaptativ reglatorie, prin care îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activități complexe ale omului scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instalații complexe etc.