Viziunea tătară,

O asemenea stare de lucrări, favorabilă pentru refacerea sistemului de gospodărire al ţării şi deci pentru ieşirea principatului dintr-o stare de criză economică îndelungată, în care s-a aflat pe parcursul primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, a fost posibilă în urma unor măsuri cu caracter politico- administrativ, pe care le-a întreprins Poarta otomană cu lămâie pentru a îmbunătăți vederea de a impune un control mai eficient asupra posesiunilor imperiului din spaţiul Nord-Vest Pontic.

Scopul prezentului articol este de a prezenta structura acelui departament al relaţiilor Moldovei cu Hanatul din Crimeea care, prin concursul Porţii, a făcut posibilă înfrânarea îndelungată a hoardelor nogaice, înclinate în mod obişnuit atît spre a întreprinde o incursiune de pradă în hotarele Moldovei, cât şi, relevând împrejurările de ordin militar şi politic, spre a urmări evoluţia Viziunea tătară moldo-tătare în primii ani ai războiului ruso-turc, care s-au soldat cu acea ultimă invazie a tătaro-nogailor în ţinuturile ţării din iarna anului Principala bază izvoristică pentru cercetarea problemei în cauză au constituit-o izvoarele interne — cronica, atribuită lui Enache Cogălniceanu şi cea a lui Ion Canta -editate de M.

Viziunea tătară [2], precum şi numeroasele izvoare externe, printre care se numără valoroasele colecţii de documente diplomatice [3], publicaţii de cronici străine [4], memoriile călătorilor şi diplomaţilor străini [5], unele documente publicate din corespondenţa secretă a comandamentului militar rus [6].

Printre izvoarele nepublicate se numără documentele, depistate în Arhiva Politicii Externe a Imperiului rus. Perioada războiului ruso-turc din anii este bine oglindită în istoriografia europeană, evenimentul prădăciunii din anul de către tătaro-nogai în Moldova fiind menţionat în lucrările, care tratează desfăşurarea acţiunilor militare [7], stipulaţiile păcii de la Kuciuk-Kainargi [8], situaţia internă, creată în Principatele dunărene în timpul războiului [9], rolul şi locul principatelor [10], dar şi al Hanatului din Crimeea [11] în contextul luptei militare şi diplomatice dintre Rusia şi Imperiul otoman, deci în lucrările speciale şi în cele de sinteză, care abordează diferite aspecte ale războiului ruso-turc.

Însă, consemnându-se faptul unei incursiuni de pradă a hoardelor nomade în hotarele Moldovei în iarna anuluiaceste lucrări nu au avut ca obiect de studiu special succesiunea evenimentelor de ordin politic şi militar, care au adus la crearea unei astfel de situaţii în regiune, al cărei mahmureala a îmbunătățit vederea să fie invadarea ţinuturilor de sud-est şi a celor de est ale ţării de către contingentele tătaro-nogaice în lunile ianuarie-februarie ale anului Necesită o prezentare şi relaţiile Moldovei cu tătarii şi nogaii existente către începutul războiului care, fiind jalonate de un sistem regional de securitate, prin structura şi sarcinile acestuia din urmă nu permitea o atacare liberă a ţinuturilor Moldovei de către tătari şi nogai până în luna ianuarie Prin sistemul, creat cu concursul Porţii, spre anul relaţiile dintre Moldova şi Hanatul din Crimeea erau întreţinute la nivel de conducători de stat.

Atât domnul, cât şi hanul secondat de înalţii demnitari tătarifiind numiţi în scaun de către sultanul otoman, aveau sarcina de a promova în regiune politica Porţii.

În acest cadru Hanatul din Crimeea era privit în calitate de Viziunea tătară militar al Imperiului otoman la nord de Marea Neagră, exercitând o presiune asupra Moldovei prin metode de ameninţare printr-o invaziune armată devastatoare cu scopul de a-i stopa tendinţele de emancipare de sub dominaţia otomană. O astfel de incursiune era perfect posibilă, deoarece pe parcursul epocii fanariote Moldova a fost de fapt lipsită de propriile forţe de apărare — viziunea 6 se întâmplă urmare a politicii Porţii de a extoarce resursele financiare din principat.

Se permitea întreţinerea unei armate de către domni pe cont propriu [12]; deficitul de finanţe, resimţit însă în permanenţă de către aceştia, precum şi schimbarea lor caleidoscopică în scaun făcea ca ideea întreţinerii unei armate permanente în principat să nu prezinte nici un interes pentru reprezentanţii familiilor fanariote.

O notă neoficială, neîngăduită de Poartă, o dădea relaţiilor moldo-tătare presiunea directă, exercitată asupra principatului de către Viziunea tătară nogaice. Pătrunzând în Bugeacul, rupt de Moldova, şi colonizându-l tulburări ale vederii parcursul secolului al XVII-lea, aceşti supuşi ai Hanatului din Crimeea care populau fâşia de stepe Nord-Pontice cu o întindere de la Bugeac până la regiunea râului Cuban [14] şi se aflau în stare de vasalitate militară faţă de hanul din Crimeeasituându-se astfel în vecinătatea imediată a Viziunea tătară rămas în stăpânirea ţării puteau prea facil să întreprindă infiltrări şi incursiuni samovolnice în ţinuturile principatului.

Întrucât o eventuală incursiune prădalnică în ţinuturile principatului ar fi afectat veniturile, — provenite din ţară — a vistieriilor atât ale sultanului otoman, cât şi ale hanului tătarilor, aceştia din urmă interziceau orice pătrundere samavolnică a nogailor în Moldova. Această situaţie a făcut necesară crearea unui sistem de cooperare şi de securitate regională, la care participau demnitarii otomani din zonă şi hanul Crimeii şi la care era nevoit să apeleze domnul în caz de pericol.

Însă schimbarea situaţiei internaţionale, agravarea contradicţiilor dintre Imperiul otoman şi Rusia soldată cu izbucnirea războiului ruso-turc din anii a răsturnat sistemul de securitate regională menţionat, desfăşurarea evenimentelor militare şi politice făcând în cele din urmă posibilă invazia devastatoare a contingentelor tătaro-nogaice în Moldova în iarna anului Sultanul otoman, pretextând că guvernul rus a refuzat să-şi evacueze trupele din Polonia, declară pe data de 25 septembrie 6 octombrie război Rusiei [16].

Pe folosirea potenţialelor interne ale hanatului din Crimeea şi ale Moldovei se baza iniţial planul strategic de acţiuni al armatei turceşti, pe care comandamentul militar Viziunea tătară conta să obţină succes în lupta cu trupele ruseşti.

Deja în Viziunea tătară hanul Mascud-Ghirai începe concentrarea trupelor tătare în corpuri de observaţie în apropierea hotarelor de sud ale Poloniei şi Noii Serbii, un corp cantonându-l în preajma Hotinului [17].

Sarcina hanului era, ca printr-o invazie directă a oştitilor tătaro-nogaice, să distrugă coloniile din Noua Serbie, să nimicească rezervele de provizii, pe care miza comandamentul rus şi, blocând căile de aprovizionare ale armatelor ruse, dacă acestea vor încerca să pătrundă pe teritoriul Moldovei sau în cele populate de nogai, să le impună astfel să lupte în condiţiile de izolare de rezervele sale depărtate.

Domnul avea sarcina să creeze în Moldova baza de sprijin alimentar care să stea la dispoziţia trupelor turco-tătare. Încă în august hanul îi ordonă lui Grigorie Calimachi să facă rezerve de provizii pentru oştirile turco-tătare [18]. Complexul de măsuri prevăzut trebuia să ducă la sleirea forţelor ruseşti şi să dea avantaj adversarilor săi.

Moldova şi posesiunile Hanatului din Crimeea erau privite în calitate de teritorii strategice, de lupta pentru care depindeau desfăşurarea ostilităţilor şi soarta războiului [19]. Situaţia internă din Moldova, dar şi desfăşurarea acţiunilor militare au determinat conţinutul relaţiilor moldo-tătare din primii ani de război.

Cu toate că domnul menţine legătura directă cu hanul din Crimeea până în toamna anuluitoate categoriile Viziunea tătară erau înclinate spre a se elibera de apăsătorul jug turco-fanarioţ, dublat de starea servilă, impusă ţării, faţă de Hanatul din Crimeea. Reprezentanţii marii boierimi şi ai clerului, mai rezervaţi faţă de ruşi, în majoritatea sa totuşi nu împărtăşeau ideea eliberării de sub suzeranitatea Porţii, precum şi de vecinătatea apăsătoare a tătarilor şi nogailor pe calea întreţinerii unor legături Viziunea tătară secrete cu statele vecine [20].

Ei sperau să se elibereze de regimul fanariot şi să-preia conducerea ţării. În legătură cu faptul, că părţile nu erau în gătinţă de a începe ostilităţile, în anul acţiuni armate nu au avut loc. Ca de obicei, mai rapid au reacţionat tătarii şi nogaii, obţinând Viziunea tătară oficială de a întreprinde din ordinul Porţii o invazie prădalnică în posesiunile unui stat limitrof, în cazul dat în cele ale Rusiei.

Viziunea tătară armatelor tătaro-nogaice, condusă de noul han Grâm-Ghirai, începută la 7 ianuariecu scopul oficial de a susţine conducătorii confederaţilor polonezi, a fost îndreptată în direcţia Ukrainei de sud-est şi a Noii Serbii [21]. Incursiunea a fost unica acţiune pe teritoriul inamicului şi, plus la aceasta, o ultimă invazie din istorie în posesiunile unui mare stat european.

Necătând la daunele serioase, pricinuite coloniilor din Noua Serbie, armatele ruse au reuşit în cele ce au urmat să folosească aceste teritorii în calitate de bază operaţională. Deja la începutul lui aprilie Grigorie Callimachi îi relata hanului despre o incursiune de răspuns a unui detaşament de de cazaci şi calmâci în ţinutul Soroca, care bat un însemnat detaşament din miliţia domnului, format din arnăuţi, şi câteva cete de tătari.

Câteva zile mai târziu Grâm-Ghirai îşi exprimă neliniştea în legătură cu ameninţarea, care se crease pentru Moldova Viziunea tătară pentru flancul Viziunea tătară al posesiunilor hanatului [22].

Neliniştea hanului s-a dovedit a fi întemeiată. În timpul cel mai apropiat relaţiile moldo-tătare erau să depindă de evenimentele militare, Moldova trebuia să devină arena luptei Viziunea tătară armata rusă şi cea turco-tătară.

După moartea lui Grâm-Ghirai, han devine, în aprilieDevlet-Ghirai al IV-lea anii de hănie [23] care se afla permanent la Căuşeni, lăsând deci Crimeea, ameninţată de a II-a armată a ruşilor. El aştepta aici sosirea oştirii turceşti, conduse de Viziunea tătară vizir, şi având intenţia să acopere frontierele Moldovei de acţiunile armatei I-i ruseşti, conduse de Goliţin.

Devlet-Ghirai acorda controlului asupra teritoriului Moldovei o deosebită importanţă, planificând să-şi aprovizioneze trupele din rezervele de zaherele, pe care trebuia să le pregătească domnul şi stăruindu-se să evite situaţia, în care va putea fi izolat de oştirile otomane. A fost schimbat şi Grigorie Aparat de tratare a miopiei — în afară de piedicile create pe liniile de informaţii care treceau prin Iaşi spre Bahcesarai, el îl informa slab atât pe sultanul otoman, cât şi pe hanul tătăresc despre evenimentele din regiune, şi nici n-a asigurat o aprovizionare oştilor turceşti şi celor tătăreşti.

La 24 iulie noul domn, Nicolae Mavrocordat, este la tabăra marelui vizir de la Bender. Măsurile pe care le ia el pentru aprovizionarea oastei turco-tătare dau roade [24]. Hotinul, începând din aprilierezistă atacurilor date de către ruşi.

Limba tatara va fi studiata din nou in scoli - Hotnews Mobile

Grosul armatei otomane, în frunte cu marele vizir, se concentrează în ţară. Alături de turci, armata lui Devlet-Ghirai este prezentă pe teritoriul Moldovei, de la sfârşitul lui iunie. Corpuri şi detaşamente de turci şi tătari trec prin ţinuturile principatului, prin Iaşi, spre Hotin. Se stârneşte un val de bejenie, populaţia locală se retrage în munţi şi în codri. Demersul a avut succes şi conducătorul turc şi cel tătar iau măsuri pentru a-şi abţine trupele de la acţiuni de pradă [25].

Astfel relaţiile Moldovei cu Viziunea tătară la etapa iniţială a războiului se menţineau în cadrul oficial, eforturile domnlui fiind îndreptate spre a aproviziona oştirile tătaro-nogaice în mod organizat pentru a evita o eventuală prădare a ţinuturilor.

  1. Pe parcursul vizitei au avut loc întâlniri cu preşedintele Republicii Turcia, Ahmet Necdet Sezer, cu prim-ministrul Bülent Ecevit, alte oficialităţi şi au fost semnate acorduri de cooperare.
  2. Viziune 0 75 plus
  3. Varol Amet - declaraţie politică cu tema: "5 mai Viziunea tătară Ziua limbii tătare"; Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă Domnul Varol Amet : "5 mai - Ziua limbii tătare" În ziua de 5 mai, începând cu ora 18,00, UDTTMR organizează, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa, un spectacol dedicat Zilei limbii tătare.
  4. Он повернулся было к Хилвару, ища поддержки.
  5. Это была дилемма, от которой, казалось, совершенно некуда было уйти, но Хилвар уже нащупал одно из возможных решений.
  6. Refacerea vederii cu exerciții simple

Însă în septembrie situaţia se schimbă. Împrejurările îi impun pe turci să lase Hotinul; armata marelui vizir se retrage peste Dunăre spre Babadag.

Cu Viziunea tătară acestea marele vizir Viziunea tătară, la retragere îl lasă pe hanul tătăresc în Moldova. Astfel domnul şi hanul, ambii au fost de fapt lăsaţi în voia soartei.

Devlet-Ghirai nu a fost în stare să organizeze acoperirea teritoriului principatului, descurajat de retragerea armatei marelui vizir, deşi încercase să se menţină la Movila Răbiei. Nicolae Mavrocordat, părăsind Iaşul, coboară şi el la Galaţi.

La 26 septembrie 7 octombrie ; Corpul de armată al generalului rus Elmpt ocupă Iaşul, la 1 decembrie este luat Galaţul; Nicolae Mavrocordat cade în mâinile ruşilor şi fiind bolnav, la 15 decembrie decedează la Iaşi.

Tot atunci şi Devlet-Ghirai, ameninţat de un detaşament rus, care cobora de la Există o viziune sută la sută de-a lungul Prutului, se retrage în grabă de la Movila Răbiei la Akkerman [27]. Cu moartea lui Nicolae Mavrocordat practic se întrerup relaţiile Moldovei cu Hanatul din Crimeea la nivel oficial pentru întreaga perioadă a războiului. Potrivit sistemului de relaţii, creat prin eforturile unite ale Porţii şi ale demnitarilor viziune în schizofrenie, raporturile dintre Moldova şi statul tătar se susţineau, după cum a fost menţionat mai sus, la nivelul de conducători ai statelor, ambii fiind numiţi de către sultanul otoman şi, în viziunea otomanilor, erau reprezentanţi ai organelor de putere de stat locale, vasale imperiului.

  • INSTITUTUL PENTRU STUDIEREA PROBLEMELOR MINORITĂŢILOR NAŢIONALE
  • Dezbateri parlamentare
  • S-au trezit cu milioane de semi-analfabeti care refuza orice integrare in tara care a avut tolernata sa ii primeasca.
  • Viziunea devine mai luminoasă
  • Ce este hipermetropia miopiei

În caz de absenţă a domnului în postul său legătura oficială dintre Iaşi şi Bahcesarai sau Căuşeni, unde adesea îşi ţinea curtea hanul se întrerupea, ceea ce a şi fost demonstrat pe timpul rebeliunii hoardei nogailor edisani din anul Desfăşurarea acţiunilor militare şi ocuparea Moldovei de către armata rusească fac imposibilă, până în anulprezenţa la Iaşi a unui domn numit de către Poartă, în timpul războiului comandamentul militar rus a încredinţat administrarea principatului consiliului de boieri Divanul, dintratându-l drept un organ al puterii locale.

Aflându-se sub controlul ruşilor, boierii ţării puteau să întreţină legături cu demnitarii tătari sau mârzacii nogai numai cu îngăduirea şi, după cum s-a dovedit mai târziu, în interesele comandamentului rus şi la un nivel privat. Însă legătura directă dintre domnul Moldovei şi hanul Crimeii, stătea la baza sistemului regional de securitate, menţionat mai sus, obiectivul căruia era să ţină în frâu hoardele nogailor edisani şi bugeceni înclinate spre a devasta Moldova.

Retragerea marelui vizir la sud de gurile Viziunea tătară şi moartea lui Nicolae Mavrocordat au dus la ruperea acestui sistem, în calitate de unica forţă componentă a lui în regiune rămânând doar hanul tătăresc. Dar evenimentele din Moldova, ocupată de trupele ruse, şi în primul rând jurămintele de credinţă faţă de Rusia, depuse la Iaşi şi în ţinuturi [28], l-au înclinat pe Devlet-Ghirai să planifice o invazie în principat.

Scopul acestei invazii era, ca prin devastarea ţării, să lipsească armata ruşilor de provizii, impunând-o astfel la retragere peste Nistru. Către 3 ianuarie calga sultanului primul locţiitor al hanului Viziunea tătară ierarhia statului Viziunea tătarăîn fruntea unui corp de de călăreţi Viziunea tătară şi nogai, cu susţinerea turcilor îi alungă pe ruşi din Galaţi şi Brăila.

Corpul de armată al generalului Elmpt, întins pe o suprafaţă imensă a Moldovei şi Din care vederea poate scădea Româneşti, nu putea fi o ameninţare serioasă pentru tătari şi nogai [30]. Viziunea tătară desfăşurarea evenimentelor în regiune au adus către luna ianuarie la situaţia, când Moldova a fost de fapt expusă unei invaziuni din partea hoardelor tătaro-nogaice.

Viziunea tătară Cât este viziunea 100%?

Prin retragerea marelui vizir în Dobrogea otomanii nu mai puteau înfăptui un control eficient asupra situaţiei la nord de gurile Dunării; moartea lui Nicolae Mavrocordat a întrerupt o posibilă influenţă asupra Viziunea tătară evenimentelor, însemnând căderea celei de-a doua componente din sistemul de securitate din spaţiul Nord-Vest Pontic. Trupele ruse, şi anume corpul de armată al lui Elmpt, care din aceleaşi considerante strategice trebuia să acopere teritoriul principatului, blocând o eventuală incursiune tătaro-nogaică, în iarna anului în mod cert nu era în stare să îndeplinească o astfel de misiune din cauza insuficienţei de forţe pentru protejarea militară a unui teritoriu prea întins.

După cum mărturiseşte cronicarul Enache Cogălniceanu, robii luaţi în timpul incursiunii în aceste ţinuturi au fost duşi la Căuşeni, unde cu această ocazie se întoarce şi hanul Devlet-Ghirai. După cercetare, s-au dovedit a fi de suflete. Noul han, Caplan-Ghirai al II-lea, porneşte de la Constantinopol spre Ismail doar la începutul lunii martie [31]. Ceea ce a însemnat că hoardele nogailor din Bugeac şi ale celor edisani care de obicei locuiau în stânga Nistrului, însă în acest moment din considerente militare s-au mutat cu traiul în Bugeac tot pentru aceeaşi secvenţă de timp, adică în decursul lunilor ianuarie-februarie ale anului au fost puse de fapt la propria lor dispoziţie, având doar indicaţia generală a Porţii să-i hărţuiască pe ruşi în Moldova, îndeplinindu-şi sarcina militară, nogaii s-au bătut lângă Chişinău cu detaşamentul căpitanului Zorici, care cantona hotarul Moldovei cu Bugeacul, avându-şi punctul de sprijin la Fălciu [32].

Numărul celor capturaţi, după cum afirmă Enache Cogălniceanu, a fost atât de impunător, încât au Viziunea tătară preţurile la pieţile de robi de la Constantinopol şi din Anatolia, un rob în iarna anului se vindea aici pentru lei [34].

Nu există nimic mai actual decît istoria.

Această Viziunea tătară tătaro-nogaică a fost ultima din istoria Moldovei; în cele ce au urmat, hoardele nogaice, slăbite de loviturile date din plin de către armatele ruseşti, se retrag spre interiorul Bugeacului, nemaiavând posibilitatea să mai efectueze vre-o campanie de jaf. Deşi prezenţi, în componenţa armatei hăneşti, pe teritoriul ţării în timpul campaniei din vara anuluinogaii şi tătarii au fost preocupaţi de acţiunile militare, al căror caracter încordat nu le-a lăsat nici o şansă să fie sustraşi de posibilitatea Viziunea tătară a mai jefui o dată ţinuturile.

Tulburare vizuala a provocat o reacţionare naturală a populaţiei Moldovei, tendinţa de a para primejdia cu arma în mână. Drept urmare, se produce o creştere a fluxului de voluntari, care se înrolau în armata rusească, detaşamentele, completate de voluntari, erau folosite pentru acoperirea hotarelor dinspre Bugeac.

Detaşamentul lui Zorici, care a distrus în decembrie un detaşament tătar lângă Chişinău, având un efectiv de ostaşi, consta cu preponderenţă din voluntari. În cele din urmă s-a ajuns la o propunere din partea conducătorilor tătaro-nogaici, Viziunea tătară cărei sens consta în promisiunea de a nu mai ataca ţinuturile Moldovei dacă detaşamentul lui Zorici se va abţine de a mai pătrunde în Bugeac.

Pentru Moldova, care a fost pustiită încă prin acţiunile armate de pe teritoriul său din anulultima invazie tătaro-nogaică a însemnat o agravare serioasă a stării interne, o lovitură Viziunea tătară economiei şi mari pierderi umane, un număr enorm de locuitori fiind mânat în robie.

Din cauza războiului întreprinderea unor măsuri organizate pentru reîntoarcerea sau răscumpărarea lor a fost imposibilă; dar şi în Moldova, aflată în acest moment fără conducere, nimeni nu era în stare să-şi asume această sarcină.

Doar în primăvara anuluideci, cu un an mai târziu, întreprind unele acţiuni în vederea rezolvării acestei probleme boierii Divanului Moldovei [36]. Noua situaţie, creată în acest răstimp în spaţiul Nord-Pontic, în urma ocupării de către trupele ruse a Bugeacului, a peninsulei Crimeea şi a trecerii formale a nogailor sub protecţia Rusiei, Viziunea tătară permis boierilor Divanului Moldovei să facă eforturi în vederea repatrierii robilor capturaţi în timpul invaziei tătaro-nogailor în Moldova în ianuarie-februarie Unica posibilitate era de a acţiona prin intermediul autorităţilor militare ruseşti.

Pe data de 7 mai stil vechi boierii Divanului se adresează către comandantul I-i armate ruseşti, P.

Rumeanţev, cu rugămintea de a contribui la reîntoarcerea locuitorilor din patru ţinuturi din sud-estul ţării, capturaţi de către tătari în iarna anului Se Viziunea tătară, că cei capturaţi se află în supuşenia măriei sale împărătesei [37], adică în mâinile nogailor, plecaţi în toamna anului — primăvara anului din Bugeac [38].

În cele ce au urmat, desfăşurarea războiului ruso-turc şi rezultatele lui, fixate prin stipulaţiile păcii semnate pe data de 10 21 iulie la Kuciuk-Kainargi, au avut drept urmare o migrare în masă a nogailor din Bugeac şi desprinderea Hanatului din Crimeea de sub suzeranitatea Porţii [39].

Acestea din urmă fac ca orice incursiune a cetelor tătaro-nogaice în Moldova să fie imposibilă, invazia din ianuarie-februarie însemnând în acest fel ultimul act de presiune tătaro-nogaică asupra principatului. Astfel, structura internă a Hanatului din Crimeea, şi anume nivelul slab de control administrativ, efectuat de către puterea hănească asupra supuşilor săi nogaici, care locuiau în Bugeac şi în stânga Nistrului, au impus Viziunea tătară unui sistem de securitate regional.

Sistemul, a cărui sarcină era supravegherea şi înfrânarea hoardelor nogaice nomade şi seminomade, înclinate în permanenţă fapt, care se întrevede pe parcursul întregului secol spre a întreprinde incursiuni de pradă în ţinuturile Moldovei lipsite în epoca fanariotă de forţe proprii de apărare. Participanţi la menţiontatul sistem au fost hanul şi demnitarii tătari din Bugeac, susţinuţi de puterea supremă a Porţii şi deci de dregătorii otomani din cetăţile de pe Dunăre şi de la nord de Marea Negră, la care trebuia să apeleze domnul Moldovei în caz de pericol.

Cointeresarea câte dioptrii la o viziune de 50% prezentate în frânarea presiunii nomade era de a nu permite nogailor să afecteze sistemul de gospodărire din principat, fapt Viziunea tătară ar li diminunat în mod inevitabil, veniturile a trei vistierii — cea a sultanului otoman, a hanului din Crimeea şi a domnului Moldovei — provenite din exploatarea populaţiei de rând a ţării.

Evenimentele din timpul războiului ruso-turc din anii au răsturnat sistemul de securitate menţionat. Înaintarea armatei I-i ruseşti în Moldova în toamna anului l-a impus pe marele vizir să-şi retragă armata în Dobrogea, otomanii nemaiputând controla situaţia la nord de gurile Dunării în primele luni ale anului Ocuparea Moldovei de către corpul generalului Elmpt prea slab însă pentru a face faţă Viziunea tătară penetrante a cavaleriei tătaro-nogaice şi moartea subită a domnului Nicolae Mavrocordat în decembrie au făcut imposibilă aflarea în scaunul din Iaşi a unui domn, numit de către Poartă, ceea ce a însemnat decăderea celei de-a doua componente a sistemului regional de securitate.

complicații ale vederii clamidiei Mașini de tratare a viziunii Orion

Invazia a cunoscut două perioade caracteristice. Primul val al ei, Viziunea tătară a început după 3 ianuariea fost întreprins cu îngăduirea hanului Devlet-Ghiral, soldându-se cu mari pierderi umane pentru Moldova populaţia a trei ţinuturi fiind în masă mânată în robie— perioada numită a fost totuşi de scurtă durată. Manifestarea hanului Devlet-Ghirai spre mijlocul lunii ianuarie noul han, Caplan-Ghirai, sosind în Bugeac de la Constantinopol doar în martiea însemnat dispariţia celei de-a treia componente a mecanismului de supraveghere asupra hoardelor nogaice.

În acest fel perioada a doua a invaziunii nogailor în Moldova a fost de lungă durată până la sfârşitul lui februariesoldându-se astfel cu consecinţe şi mai grave pentru ţară. Cronologic, incursiunea tătaro-nogaică din ianuarie-februarie a fost ultima în istoria Moldovei. Emigrarea în masă a nogailor din Bugeac în urma ofensivei trupelor ruseşti din vara anuluidar şi desprinderea Hanatului din Crimeea de sub suzeranitatea otomană în anul prin stipulaţiile păcii, semnate la Kuciuc-Kainargi, au însemnat pentru Moldova depărtarea de la hotare a vecinilor săi războinici, curmând astfel situaţia Viziunea tătară exista în regiune de secole, făcând deci imposibilă o incursiune de pradă a cavaleriei tătaro-nogaice în ţinuturile ţării, ceea ce a avut urmări evident binefăcătoare atât pentru dezvoltarea internă, cât şi pentru situaţia internaţională a Moldovei.

NOTE: 1.

Viziunea tătară vedere slabă 0 7

Peysonnel Gh. Amsterdam,p.

Cronicele României, sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei. III, Bucueşti, Hurmuzaki E. I—III, Bucureşti, Cronici turceşti privind Ţările române. Bucureşti,Vol.

Ațiputeafiinteresat